De pe Dl. Riseg din Jebucu pe M-tii Meseș, în Ciumărna
Obiectiv:
A. Podișul Transilvan din partea S–SV a jud. SJ pe limita cu jud. CJ-BH; flora colinară de pe pajiștile naturale din Jebucu în prima jumătate a lui Florar precum : Veronica prostrata, Viburnum lantana– dârmoz, Polygala major & Polygala vulgaris– amăreală, orhideele Neotinea ustulata, Neotinea tridentata & Neotinea tridentata hibridată cu Neotinea ustulata, Anacamptis morio -poroinic, untul vacii; Daphne cneorum -tămâiță de munte, Crataegus monogyna –păducel, Adonis vernalis– rușcuța de primăvară, Dictamnus albus var. purpureus-frăsinel, Pulsatilla montana-dedițel fructificat, Iris aphylla– stânjenel, Salvia pratensis, Ranunculus acris– piciorul cocoșului, Sorbus torminalis– scoruș, Chamecytisus (Cytisus) hirsutus-drob, Bellis perennis– părăluțe, Anemone sylvestris, Pinus sylvestris, Larix decidua– larice, zadă & Anthyllis vulneraria– vătămătoare pe Dl.Riseg SE; Quercus cerris– cer, pe Dl.Riseg NV ; pe tot traseul parcurs auto păduri întinse de salcâm în debut de înflorire alături de tufe de soc negru și primii maci sălbatici Papaver rhoeas; Verbascum phoeniceum– coada mielului în Hida, lângă Piatra Dracului
B. M-ții Meseș SE– Ciumărna orhidee Orchis purpurea, Cephalanthera damasonium, Cypripedium calceolus –papucul doamnei, Neottia ovata ( Listera ovata) –buhai; Convallaria majalis- lăcrămioara, Cruciata laevipes- smântânica, rezeda, Melittis melissophyllum – dumbravnic, Aposeris foetida– crestata, Pulmonaria mollis ( mollissima)-plămânărică ,mierea ursului, Symphytum tuberosum
Localizare: Podișul Transilvan, jud.Sălaj, Dl.Riseg- versantul N-NV & M-ţii Meşes-la S-SE de vf. Măgura Stânei în Ciumărna
Itinerar : Baia Mare- Mesteacăn- Surduc- Hida- Zimbor- Cuzăplac- Almașu- Sfăraș-Jebucu-Dl.Riseg *(138 km) -Jebucu- Sfăraș- Almașu- Zimbor- Sânmihaiu Almașului- Poarta Sălajului- Ciumărna- 50 km Pasul Meseș- Zalău- Crișeni- Cristur- Cehu Silvaniei- Ariniș- Fărcașa- Colțirea- Lăpușel- Baia Mare –105 km – 293 km total
Marcaj turistic: bandă ștearsă pe Dl.Riseg nord, aceasta apare discontinuu abia după ciurgăul cu valauă de adăpare a turmelor de pe versantul N ; releele de comunicații- se văd de departe și spre ele suie șerpuind un drum de car ce taie huciul
Dinspre Poarta Sălajului spre Ciumărna-Pasul Meses-Zalău traversează M-tii Meseș un traseu cicloturistic marcat cu un simbol aducând a ghidon de bicicletă
Tip traseu : botanico peisagistic ; în situl Ciumărna pantă de 35-45 grade, sol uscat-frunzos, teribil de alunecos
Grad dificultate: ușor
Diferenta de nivel : max. cca 150 m pe Dl.Riseg
Echipament necesar: adecvat anotimpului; în Ciumărna obligatorie încălțăminte aderentă & bețe de trekking
Lungimea și durata : incluzând deplasarea din/în Baia Mare cca 9-10 ore (crestetul Dl.Riseg –745 m alt– depinde de cât timp se alocă florei diverse din zonele vizitate)
Recomandări : de vizitat biserica reformată din Jebucu & admirat casele tradiționale și porțile de lemn exceptional traforate & sculptate
Avertismente : Dl.Riseg reprezintă o zonă pastorală tradițională cu turme de oi însoțite de câini ciobănești
Căi de acces : din Baia Mare cel mai ușor, pe un carosabil excelent, la cca 1 km V de Almașu (din șoseaua spre Fildu de Jos-Huedin) la stânga-S– spre Sfăraș-Jebucu
Mijloace de locomoție: autoturism personal
Sugestii de cazare: pensiuni turistice deosebite din Stana ori cort
Descriere traseu
Oriunde primăvara oferă o notă aparte, de renaștere, puritate,prospețime & optimism dar în unele sit-urivarietatea & specificitatea botanică, uneori unicitatea, aduc un plus de inedit, inefabil, spectaculozitate. Din această perspectivă Sălajul, aparent anost și monoton (pentru habarniști), dar cu un substrat geomorfologic deosebit surprinde turistul atent, curios și capabil să reverbereze emoționat în fața nimicurilor felurite. Duminică dimineața la 6,40 h plec spre locul de îmbarcare al colegilor- cer parțial acoperit, temp. 9 gr.C, METEOBLUE anunța vreme faină, nu excesiv de caldă și, esențial, lipsa precipitațiilor. Abia depășim Pădurea Lăpușel că-n dreapta șoselei, într-o holdă de grâu de toamnă apar două căprioare și un căprior de o gingășie indescriptibilă. Rulez, a câta oară-n primăvara aceasta ? spre Mesteacăn- Răstoci- Surduc –Tihău- Gâlgău Almașului fără precipitare și fără nici cea mai vagă senzație de redundanță, cu aceeași curiozitate și atenție față de orice minimă schimbare, în principal tributară anotimpului și vegetației într-o frenetică dinamică. Înfloresc socii și salcâmii, uneori câte un solitar mac sălbatic ne străfulgeră retina cu catifelata-i purpură atât de efemeră. Ce bijuterie bisericuța de lemn, monument istoric, spoită-n celest albastru, din Bălan !
Nu ne oprim până în Hida, la Piatra Dracului- un bizar megalit grezos la poalele căruia pajiștea naturală e decorată de zvelte ex. de coada mielului. Continuăm spre Sânmihaiu Almașului, pe traseu inventariind bisericile sălăjene de lemn de sec. XVII-XVIII vizitate , nu o dată, cu alte ocazii. Dau în șoseaua europeană Satu Mare- Zalău- Pasul Meseș- Cluj Napoca fac stânga și o țin spre Zimbor apoi la ieșire (reper statia de carburanti) volta dreapta pe direcția Almașu-Huedin. După Almașu volta stânga spre Sfăraș pe o șosea îngustă șerpuind printre coline care în aprilie-s poleite de buchetele de Adonis vernalis– rușcuța de primăvară. Opresc intrând în sătucul Sfăraș aparținând odinioară de medievala Țară a Calatei, la fel ca Stana, Jebucu…Huedin. O fac pentru a imortaliza biserica reformată de lemn. Ar fi o impardonabilă eroare să omit din acest Rt (raport de tură) sutele de tufe de liliac în floare văzute pe tot traseul, cu un plus în zona Românași- Cuzăplac- Almașu- Jebucu, Poarta Sălajului…Deși nu m-am grăbit defel, savurând la max și insațiabil generoasa ofertă peisagistică, pe la 9 h intrăm în Jebucu, îl traversăm pe lângă biserica de piatră șerpuind către S, admirăm la ieșire o gospodărie ordonată decorată cu zeci de glastre cu flori după care valsăm prin zona colinară cu superbe ex. de fagi și carpeni solitari punctând pajiștea naturală, trec peste pasajul de cale ferată venind dinspre Stana și continuând spre Șaula- Izvoru Crișului și odată ajuns în cumpăna apelor constat că a fost amenajat un pod de beton peste șanțul din stânga, către drumul pastoral ce duce-n cca 1,5 km pe fața N-NE a Dl.Riseg până la releele de comunicare. Urmează parcurgerea drumului înierbat, cu sleauri și bălți mocirloase după averse pentru a ajunge la valauăle din anvelope de tractor destinate capătării unui izvor din grohote calcaroase și adăparea mioarelor păstorite-n zonă. Vechiul drum de care e acoperit cu graminee și colonii splendide –albastre-azurii- de Veronica prostrata. Apar curând boscheții denși, scunzi dar deranjanți de porumbari.
La 9,15 h suntem ajunși la valauă. Senin, soare, 16 gr. C, o vreme ideală pentru drumeții, echipati cu rucsaci ușori, doar cu scule foto & apă de băut, câte o mandarină & banană și suim spre releele vf.Riseg. Imediat în pajiște apar buchetele galbene de Adonis vernalis – aflate în finalul înfloririi, în dreapta, la poalele huciului, insulițele coral-roșii-vișinii de Daphne cneorum – tămâița de munte înlănțuite labirintic în timp ce mai sus păduceii ne îmbată cu miresmele lor amărui de migdale, apar exemplare cam trecute de orhidee Anacamptis morio –poroinic, untul vacii și curând, primele ex. de orhidee Neotinea ustulata și Neotinea tridentata roz-pal liliachi pistruiate. Decidem să suim direct la relee pentru a prospecta fața SE-S a Dl.Riseg unde abundă Neotinea tridentata dar apar, sub pini și zade, Iris aphylla și frăsineii. Extraordinară panorama spre vatra Izvorului Crișului și la V spre Mtii Vlădeasa cu leopardine pete sumare de nea. Spre surprinderea și eco-dezolarea noastră, vizitând irișii auzim apropiindu-se câinii ciobănești, curând și turma de 700 mioare Țurcane a unui bogat oier din Poiana Sibiului, păstorite de un moldovean de prin zona Sucevei, asta în plină explozie vegetală a unor specii botanice cu totul deosebite., nu doar orhidee și mii de insulițe de Daphne cneorum cu un inconfundabil parfum. Măcar creștetul Dl Riseg, pe o suprafață de vreo 25-30 ha ar merita declarat Sit Natura 2000 și realmente protejat, nu ca de obicei, pur declarativ mioritic ! Toponimul Riseg ar veni de la reszeg– beat în lb. maghiară – și s-ar datora beției de izuri și miresme florale specifice primăverii pe-aici. Facem un larg circuit al Dl.,Riseg spre SV-V-NV, într-un fel nedumeriți fiind de ce nu mai dăm – ca în alte primăveri – peste numeroase ex. de Anemone sylvestris la poalele boscheților de păducel., măceși și porumbari. Ne orientăm apoi spre E în timp ce ciobanul moldav ne privește nedumerit în timp ce îngenunchind și închinându-ne ca-ntr-o milenară catedrală facem (foto)mătănii în fața florilor. Coborâm pe unde am suit, îmbarcându-ne pentru a pleca spre Jebucu-Ciumărna.
Ajunși în buricul Jebucu-lui ne plimbăm în zona bisericii de piatră-1879- admirând încântați vechile case țărănești, multe din ele restaurate cu nespusă responsabilitate & simț arhitectonic pentru a deveni cochete case de vacanță, un ceva cu totul caracteristic fiind datorat timpanelor din scândură de brad migălos traforate și vopsite, apoi porților de lemn din care nu lipseste decorativul motiv ancestral al lalelelor și ghirlandelor cu ciorchini de viță de vie. Din păcate nu putem intra-n biserică, liturghia fiind în toi, așa că ne rezumăm doar la exterioare după care ne continuăm drumul spre Sfăraș -Almașu- Zimbor…Poarta Sălajului. Suim spre Meseș, la 12,15 h parcând în Ciumărna – a doua noastră destinație floristică de excepție pentru azi ( o vizitasem ultima dată în 2021 – de Sf.Impărați Constin și Elena 21 05 venind de la siturile bistrițeano-năsăudene cu Armeria maritima și Narcissus sp.). Ar fi trebuit să ne mâncăm sandviciurile pe traseu dar…gândul adrenalinic la Orchis purpurea și mai ales la Cypripedium calceolus- papucul doamnei ne mâna de zor așa că ne dregem spiritele cu apă minerală și o zbughim printr-o livadă de pruni și o cultură de cartofi spre locatia Orchis purpurea– localnicii le spun bujori ( la fel cum cei din Ortelec SJ denumesc Orchis pyramidalis, o altă orhidee deplin diferită ca specie & aspect; acesta e un motiv rațional de-a defini speciile botanice cu numele lor știintific). Orhideele zvelte se-nalță până la vreo 30 cm, solitare, îngemănate sau în mici grupuri, din fânața naturală și nicidecum nu-s purpurii ci maidegrabă roz-liliachii de diferite intensităti, mai pale odată cu apropierea de fructificare. Trecem printr-un gard viu de carpeni dând în poteca-traseu cicloturistic marcată cu simbolul ghidonului de bicicletă ( seamănă la prima vedere cu un craniu de berbec cu coarne mari) după care o luăm ușor spre culmea pădurii de foioase felurite, de la diferite specii de Quercus (stejari) la tei, frasini, fagi…La poalele lor apar lăcrămioare, mai apoi câteva ex. de orhidee albe- Cephalanthera damasonium. Culmea coboară ușor dar frunzisul uscat induce derapaje incontrolabile, spre S, prin lizieră, se zăreste treptat mica depresiune a fânaței naturale de la poalele bătrânilor pruni unde vom ajunge-n final. Abandonând culmea ieșim pe lizieră & versantul extrem de abrupt-alunecos-arid unde apar ex. de Orchis purpurea și Cephalanthera damasonium. Imediat descindem în sit-ul restrâns în care habitează Cypripedium calceolus- orhideeapapucul doamnei. Start freneticei sedinte photo shooting în draci. Observăm exemplare solitare, alteori îngemănate, în două locuri câte patru papuci la un loc , nelipsind Orchis purpurea & Cephalanthera damasonium- mai avansate ca înflorire comparativ cu cele din pădure. După o primă foto- rafală ne dedăm la farfanzlâcuri, unghiuri, perspective, detalii, ocazie în care trăiesc subit impresia că forma florilor & pseudopetalelor de Cypripedium calceolus duce cu gândul la o inspirată transpunere modern-abstractă a muzicii a lui Igor Stravinsky din Păsărea de foc. O singură dată , în fundul v.Morii din Slătioara- MM am admirat papucul doamnei după o ploaie zdravănă care a umplut pe jumătate galbenii conduri florali ,cu sângerii striații laterale delicate, cu apă cristalină rămasă ca-ntr-o nivelă cu bulă de aer a zidarilor și dulgherilor ceea ce le sporise nespus frumusețea cu totul exceptională. Adesea derapăm incontrolabil pe versant, chiar având bețe de trekking ,dar adrenalina la max ne face să omitem orice factor exterior. E foarte cald, probabil și din pricina emotiei suntem asudati mai înainte de-a coborâ-n fânața bogată a livezii de pruni în care cârâie inconfundabil fazanii masculi. Ne orientăm ușor ascendent spre șoseaua Mesesului , către V, la un moment dat, sub coroanele prunilor sălbăticiți dând peste câteva ex. de orhidee Neottia ovata ( Listera ovata) abia îmbobocite-vor avea modeste floricele albe. Ieșim prin făget la traseul cicloturistic și-apoi în fânața livezii cu Orchis purpurea. Scurt popas apoi, la ora 14, admirând familia de gușteri de sub un gard de beton și fundația unui grajd ne îmbarcăm și pornim spre Pasul Meseș – Zalău – Cehu Silvaniei. Minunate fânațele umedelor lunci în care legea culorii-galben portocalii o fac miile de Ranunculus acris. Lângă un mic heleșteu privat au înflorit zvelți-galbenii Iris pseudacorus. Macii sălbatici apar pe lângă acostament și rigolele afunde, după Cehu Silvaniei – Moara Florii – Ariniș…spre Gârdani, Fărcașa- Tămaia…iar holdele verzi-gălbui strălucitoare de orz de toamnă abia-nspicat, unduite de briza dupăamiezei, amintesc de tușele de penel din capodoperele provensale ale lui Vincent van Gogh. O mică, îngrijită cultură de lavandă ne amintește că tocmai am intrat în Hideaga, apropiindu-ne de casă. La bariera Pădurii Lăpușel un țigan oferă buchete de narcise sălbatice amatorilor; le-o fi cules de-a valma din apropiata pădure de stejari monumentali unde habitau și lăcrămioare & pecetea lui Solomon. Ora 16, soare, temperatura 25 gr. C, ne luăm bun rămas visând deja la următorul proiect turistico-botanic. Sănătoși și etern The Young and the Restless să fim, că locuri de un farmec deosebit există cu duiumul, aici și-aiurea !
