Ruta : B.Mare-Șomcuta Mare- Mesteacăn- Letca- Băbeni- Surduc- Prodănești-Creaca- Brebi- Ortelec , Creaca- Jibou-Balta Benesat-Ulmeni- Gârdani- Colțirea- Baia Mare-98 km – total parcurs 200 km
Obiective : sit-ul botanic Brebi- Ortelec cu o floră calcarofilă deosebită & Balta Benesat
Specii botanice mai deosebite admirate în circuit : orhideele Ophrys apifera-albinuța,Anacamptis pyramidalis– bujor & alte specii precum Papaver rhoeas –mac sălbatic, Reseda lutea– rechie, reseda de câmp, Anthyllis vulneraria– vătămătoare, Salvia pratensis– salvia de câmp, Campanula sibirica– clopoței, Stachys recta– jaleș, Citysus albus– mătura, Lathyrus latiolius– sângele voinicului, Polygala major– amăreală, Tragopogon pratensis– barba caprei, Leopoldia comosa ( fostă Muscari comosum)-ceapa ciorii, Leucanthemum vulgare– margareta, Helianthemum nummularium-iarba osului, Erysimum odoratum– mixandra sălbatică, Linum flavum– in galben, Vincetoxicum hirudinaria– iarba fiarelor ,Geranium sanguineum, Melampyrum arvense– grâul prepeliței ,Dictamnus albus var. purpureus– frăsinel, Pulsatilla montana-dedițel ,Veronica prostrata; Filipendula vulgaris– crețușca, Cornus sanguinea– sânger, Onobrychis viciifolia– sparceta, Rosa canina– măceș, Ligustrum vulgare– lemn câinesc, Consolida regalis –nemțișor de câmp, Amorpha fruticosa– salcâm invaziv din America de Nord, Potamogeton
Pe tot traseul numeroși salcâmi, soci, lemn câinesc , sîngeri și măceși în floare
Fosile de scoici marine din specia Gryphaea & Pecten
După o primăvară tardivă, rece, secetoasă, impresionantă explozia vegetală din debut de Cireșar. Stabilim împreună cu colegii de drumeții să facem deplasarea dimineața de la 7 pentru a evita arșița dupăamiezei și posibile averse, furtuni , grindină și fenomene electrice periculoase. La 6,45 h pornim, fără grabă, spre Șomcuta Mare- Mesteacăn. Senin, soare, vizibilitate ideală, apar primii maci sălbatici răzlețiți pe lângă acostamentele șoselei europene. Prima oprire o facem coborând Dl.Mesteacăn pentru a nemuri, ca de foarte multe alte ori lăptoasele neguri de deasupra Văii Someșului în aval de Ileanda- Bizușa- Perii Vadului către Răstoci, Letca, Surduc. Incredibil, înainte de-a vira dreapta către Răstoci intrăm în negurile sure, umede, reci, macii sălbatici sunt din ce în ce mai numeroși, la fel ca tufele de soc și salcâmii împovărați de bogăția florală. Rulând către Băbeni, în dreapta șoselei se iveste o mare holdă purpurie, cultivată cu porumb vara trecută, neogorâtă și invadată de mii de maci sângerii. Ne dedăm foto-vânătorii generosului subiect. Apropiindu-ne de Surduc negurile se retrag, iar soarele profită de seninul celest azuriu pentru a scălda culmile împădurite din zona Tihău- Gâlgău Almașului.Trecem de Var și la bifurcația Jibou- Prodănești virez stânga după care aruncăm nostalgice ocheade spre culmile împădurite ale Borzei, Lupoaiei, Brusturi, de o mulțime de ori curtate de noi în căutarea bizarelor forme geologice formate trans-milenar în uriașele bancuri de gresii & gresii calcaroase. Încetinesc intrând în Creaca, acolo unde, spre dreapta, se desprinde vechiul drum tehnologic ( aproape integral înierbat, după ploi argilos-nămolos, greu de parcurs pedestru) ce făcea accesul spre o fostă fabrică, lăsând înspre E-SE ciudatul amfiteatru cu iz de basm cu zmei și voinici Pietrele Popii. Din cauza previzibilei dogori a soarelui hotărâm să renunțăm la accesul spre Pietrele Popii și de-acolo la stânga-n sus ( vreo 200-300 m) până la stâncăriile grezoase de sub promontoriul cu pini roșii.
Trecem prin Creaca lăsând în centru-dreapta frumoasa biserică de lemn, monument istoric, continuând spre Brebi…Ortelec ( sat devenit practic de câțiva ani un pitoresc cartier estic al Zalăului). La stânga apare semeață și împădurită trapezoiodala piramidă Măgura Moigradului și șoseaua asfaltată îngustă șerpuind către sit-ul arheologic Porolissum- fostul mare castru roman vizitat cu alte ocazii. În dreapta dealuri aride, pe alocuri cu eroziuni consecutive spălărilor torențiale, în rest acoperite cu fânațe naturale, unele scoase de la pășunatul tradițional , de câțiva ani transformate în moderne livezi de nuci, arbuști fructiferi, peri și meri. Ora 8,45- parchez, ne luăm rucsacii ușori, aparatele foto și apa de băut după care suim lejer în situla vast, expus S-SE . fost probabil cu mai bine de un secol în urmă și până la colectivizare o vastă vie ajunsă azi o aridă pășune naturală, din fericire arar pășunată și probabil nicicând cosită așa că, pe substratul calcaros eocen ( în zonele erodate de căruțe, tractoare și spălate torențial) apar fosile de scoici marine. Ținând cont că e abia debut de Cireșar și primăvara a întârziat cca 14 zile, în plus a fost foarte rece, secetoasă dar și de faptul că în anii dinainte găseam înflorite orhideele Ophrys apifera și Anacamptis pyramidalis abia după 15 iunie mă gândesc că nu ar fi defel exclus să fi venit prea devreme. Caut scrupulos pe la poalele tufelor exuberante de sângeri sperând să văd, ca alteori, câteva ex. de Orchis militaris și Orchis purpurea dar nu le văd nici măcar uscate și fructificânde, probabil au trecut deja. Și alte repere botanice îmi dau de gândit – Polygala major și Melampyrum arvense, care odată constituiseră un nesfârșit covor floral unduit magic de briză, sunt rare, cele din urmă abia răsărite. Mă bucur precum un copil atunci când găsesc primele ex. de Ophrys apifera în locul unde, cu ani în urmă, le descoperisem datorită botaniștilor reputati Negrean, Karacsonyi, Căprar, Szatmari & prietenului sătmărean Alin B.- un tenace fan al orhideelor. Trec la fotografierea lor și treptat, descopăr cel putin două duzine din această excepțională specie nu mai înaltă de 15-18 cm, punctul lor maxim de frumusețe & bizarerie reprezentându-l un organ floral ce seamănă leit unui cap de rață gălbior.
Colegii au ajuns deja pe liziera pădurii de foioase decorată cu cu frăsinei aflați în finalul înfloririi și de-acolo pe pajiștea cu Anacamptis pyramidalis. Eu găsesc primele ex. din această specie, popular numită bujor ( derutant, la fel ca altă orhidee Orchis purpurea ), pe lângă tufele de sângeri apoi în fânața afectată de secetă, alături de o altă specie cu flori minunate- latirul, botezat sângele voinicului (o leguminoasă). E deja cald și pe lângă soare ne-nfierbântă adrenalina. Florile de măceș și margaretele sunt asaltate de fluturi, gâze, păianjeni albi sau verzi gălbui, observ și un mic melc cu cochilie verde fistic dar…nu au chef să pozeze în schimb o fac cărăbușii verzi-sidefii-aurii de pe rozetele albe florale de sângeri. Ajung pe lizieră la frăsineii cam trecuți, minusculele dar superbele flori de Verobnica prostrata albaste, galben-solareele flori de iarba osului, salviile albastre cerneală, floricelele albe de iarba fiarelor…Facem un scurt popas la umbra unui pin apoi vizităm extremitatea V-NV a sit-ului unde ne umplu de bucurie covoarele roșii-liliachii de Geranium sanguineum, micsandrele sălbatice galbene cu iz de miere și câțeva ex. de in galben. De acolo ne orientăm spre restrânsul sit de Ophrys apifera constatând că prietenii mei ei le văd pentru prima oară așa iar surpriza și încântarea e totală. Retur la șosea și , după o strașnică rehidratare, plecăm spre Jibou, îl ocolim prin dreapta ieșind spre Someș Odorhei, continuând spre Aluniș- Benesat.
De nenumărate ori am fost la vechea Baltă Benesat iar deja de câteva ori și la noua baltă realizată consecutiv excavării și exploatării agregatelor de Someș. Nu vrem să ratăm azi ocazia, mizând pe posibilitatea de-a găsi,ca alteori, familia de lebede cu fragezi boboci. O solitară lebădă apare departe, pe latura S a bălții noi. Pe malul S și E al vechii & frumoasei bălți străjuită de uriase sălcii pescuiesc trei amatori. Colegii mei, mari pescari amatori, întră-n dialog cu doi dintre ei aflând că cel planturos-rubicond, cu alură de shakespearean Falstaff , e paznicul bălților, angajat al Primăriei Benesat. De la el, un pasionat și plin de har narator, aflăm că pe balta nouă habitează vreo 6 lebede care cuibăresc în stufăriș după ce în anii dinainte somni uriași le-au decimat bobocii în balta veche apoi că a văzut țestoase foarte mari, vidre și sălcii doborâte de castori, ne și arată poteca îngustă, riguros bătută a acestora, îndreptată de la vechea la noua baltă. Reușim să surprindem o singură lebădă în timp ce se hrănește cu alge, un lăcar săgetează razant, precum un F16, pe deasupra undelor albastre tremurate de briză și diamantate de soarele amiezei apoi ne luăm bun rămas plecând spre Strâmtorile Țicăului. Someșul e umflat și cu cu ape lutoase după aversele din Țibleș și M-tii Rodnei. După Țicău spre Ulmeni apar lanurile de orz de toamnă în curs de pârgiuire din lunca mănoasă a Someșului iar la podul de fier – rutier – peste Someș, ieșind din Ulmeni, pare-se că se lucrează, inclusiv la scurta șosea de legătură Ulmeni- Mireșu Mare.De prin Tohat, apoi în Sălsig, apar numeroasele cuiburi cu berze aflate-n toiul clocitului iar între podul Ardusat – Colțirea și spre Hideaga alte lanuri frumoase de orz și grâu de toamnă. În Hideaga a-nceput înflorirea unei mici, deosebit de frumoase culturi de lavandă violacee. Ne despărțim la ora 13 , termometrul indică 31 gr. C. METEOBLUE anunță pentru primas zi de week-end d.m. averse, furtun și posibile căderi de grindină…
