Obiective: biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului– atestată 1708 – și Râpa Străminoasa din Vădurele; pulsul & pastelurile toamnei *** Vădurele- prima atestare doc. 1543 sub numele Debreezen , 1549 Kis Debreczen , 1733 Vădurele
Ruta : Baia Mare- Șomcuta Mare- Mireșu Mare-Remeți pe Someș- Ulmeni- Benesat- Someș Odorhei- Someș Guruslău-Vădurele -80 km Traniș- Năpradea- Cheud- Chelința- Remeți pe Someș- Mireșu Mare- Șomcuta Mare-Baia Mare- 67 km (asfalt integral)- 147 km total
Durata : 8,30-15, 30 h din care 3 h circuitul Râpei Străminoasa-aprox 4-4,5 km cu o dif. de nivel de cca 170 -200 m în urcare *** parcursul în urcare, pe flancul geografic stâng (sudic) al Râpei Străminoasa spre pășunea SV a Dl.Cărămida se face pe drumul/poteca ciurdei –argilos, clisos, infernal după ploi, coborârea pe flancul drept (nordic) în mare parte traversând foste terase , azi invadate de arbuști țepoși și un vag, în zona superioară, drum de car orientat SE-N-NV-V
Repere: Dl. Țicla (Măgura) Teiului -447 m și Dl. Cărămida-556 m pe unde în sec I-II trecea limes romanus
Specii botanice ( tardiv înflorite -otăvite) & de ciuperci întâlnite pe pășune și în pădurea de carpeni & pini : Agaricus campestris– ciuperca de bălegar, champignon, Sparassis crispa – creasta cocoșului, crețușcă, Armillariella mellea-ghebe, Russula vesca, Russula viridis– vinețică, oiță, Lactarius deliciosus-roșcova, Macrolepiota sp.- piciorul căprioarei, pălăria șarpelui, Amanita rubescens-cuci, ciuperci & bureți necomestibili, Calvatia gigantea, sin. Bovista gigantea-bășina porcului
Salvia pratensis-salvia de câmp, Salvia verticillata– urechea porcului, Mentha longifolia, Tragopogon pratensis– barba caprei, Prunus spinosa-porumbar, Rosa canina-măceș, Crataegus monogyna– păducel, Pyrus pyraster –păr pădureț, Cerasus avium var. silvestris– cireș sălbatic , Pinus sylvestris –pin roșu, Crocus banaticus,Gențiana sp.,Innula britanica- șovârvariță, Cornus mas– corn, Cornus sanguinea– sânger , Ligustrum vulgare– lemn câinesc, Carlina vulgaris, Scabiosa ochroleuca– sipica , Centaurea sp-țintaura, Euonymus europaeus– coaiele popii , Erigeron acer– bunghișor , Helianthus tuberosus-topinambur , Parthenocissus quinquefolia– vița canadiană
Descriere traseu
Prima oară am fost la Râpa Străminoasa cu vreo două decenii în urmă avându-l ghid pe prof. A.Medve din Traniș -SJ, directorul Școlii Gimnaziale Traian Crețu din Năpradea, și drept colegi pe niște simpatici gimnaziști năprădeni & Brena –atunci am suit din Vădurele la Râpa Străminoasa- flancul geografic drept (nordic) după care până la fostul limes romanus de pe vf. Dl.Cărămida lăsând înspre NE Țicla Teiului. După popasul pe creștetul cu aflorimente calcaroase al Dl.Cărămida am ocolit pe la SE-S obârșia Râpei Străminoasa cu izvoare & alunecări masive de teren , vizând pădurea de pini de pe flancul geografic stâng al ei (sudic), descoperind acolo numeroase smâcuri ( lațuri din cabluri de oțel) puse de braconierii pentru capturarea mistreților și cervidelor, la final am coborât în sat la ultimele case din partea N , la confluența p.Străminoasa cu p. Budurlău ( conf.prof. A Medve, Hudurlău conf. localnici care însă plasează mai spre aval acest pârâu)- obârșia v. Vădurele. Ulterior am fost de mai multe ori la Râpa Străminoasa, de fiecare dată sunid pe drumul ciurdei de pe flancul N al ei și preferând a doua parte a zilei, adică atunci când soarele apropiindu-se de asfințit străluminează feeric flancul geografic stâng al râpei valorând astfel foitajul aproape vertical, ca de napolitană, de argile eocene roșii, răsturnate colorate-n degrade, de la roșu vinețiu spre ocru-ruginiu și pal bej. Coloritul ideal al râpei argiloase e în zilele însorite, imediat după ploaie. Ajungeam din capătul N am satului în cca 45 min. la belvedere, în acest scop urmând un vechi drum de car- calea ciurdei, sau variante nemâloase de pe laturile sale, traversând succesiv secularele terase tradițional cultivate până la colectivizare apoi, treptat, agresiv acaparate de arbuști invazivi astfel că în nov. 2021 nu am mai reușit să răzbim la belvederea de pe flancul geografic drept ratând Râpa Străminoasa . Acesta a fost motivul pentru care le-am propus colegilor de drumeții vizitarea Râpei Străminoasa suind pe flancul ei geografic stâng, ocolirea pe la obârșie din partea SV a vf.Cărămida și coborârea în Vădurele traversând terasele și poienile flancului nordic, înainte de toate urmând să vizităm biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului, datată 1708 – o premieră pentru colegii mei. În acest scop am propus la dus traversarea, în premieră pentru noi, a noului pod peste Someș, în Ulmeni, cu retur pe dreapta râului, prin Năpradea- Cheud- Chelința- șoseaua fiind recent finalizată, asfaltul îngust, mioritic- din start denivelat, fiind excelent marcat rutier.
Am pornit din Baia Mare la 9 dim. – fuseseră 2 gr.C. Ceața a apărut după Mireșu Mare și a ținut până dincolo de Benesat apoi a fost toată ziua senin, soare, 8 gr.C când , la 10,25 h am parcat în Vădurele la capătul ulicioarei ce suie alert spre biserica de lemn, din nefericire acoperită cu tablă ruginită în loc de tradiționala draniță. Din Vădurele am urcat spre țintirim admirând armoniosul lăcaș , ingenioasele îmbinări ale grinzilor de lemn, brâul infinit, solara rozetă dăltuit-n stejar masiv patinat de veacuri, ferestrele mici, basorelieful incadrând ușa scundă de pe latura S, ritmul, ca de brâncușian cânt de cocoși , al capetelor căpriorilor apoi , zăriți fiind de un localnic am fost întrebați dacă dorim să intrăm în biserică. Curând apăru soția lui, lelea Roza Bancea, voinică, volubilă, amabilă dar neștiind ceva concret despre istoricul bisericii în care se slujise ultima dată-de către preotul ortodox- la 8 sept. a.c. de Nasterea Fecioarei Maria. Din fericire biserica e iluminată electric. Din nefericire igrasia masivă & fumul candelelor și al lumânărilor a distrus în cea mai mare parte frescele seculare apoi numeroasele șterguri înflorate și țolurile țesute din cârpe alterează tradiționala ambianță sobră-austeră specifică unui astfel de edificiu multisecular.
După ce am inventariat vechile cruci dăltuite-n calcare grezoase reflectând la memento mori, i-am mulțumit amabilei Roza Bancea și am coborât la autoturism unde, îmbarcați, lăsând în dreapta basilica ortodoxă relativ nouă, am luat-o spre ultimele gospodării aflate în capătul V, final, al Râpei Străminoasa. Era ora 11 și, consiliați de un localnic care ne-a și condus prin tânăra lui livadă de meri pitici, apoi prin capătul unei lucerniere cu otava în brazde , ne-am îndreptat spre flancul geografic stâng al Râpei Străminoasa, dând în vechiul drum al ciurdei și, extrem de curând, în mocirloasele urme argiloase cu cântec evitabile până am ajuns în cărpinișul tânăr. Spre dreapta, după lizieră S – SV – pajiștea naturală, livezi scăpătate de pruni cu frunzișul galben-auriu și o vâlcea coborând spre partea N –NV a bisericii de lemn. La stânga, deocamdată relativ departe, Râpa Străminoasa invadată de huci iar spre firul pârâului, de invazivi salcâmi. Pe sol, prin jilavul frunziș, bureți și ciuperci felurite. Pe lizieră, minunat pastel cu portocalii-roșii cireși sălbatici, sângeriu-violacei sângeri, galbeni carpeni. Soare, plăcut. Nu după multă vreme au apărut pinii, la început intercalați cărpinișului, mai apoi compacți, pe sol covor de cetină penetrat de felurite ciuperci și gingase cupe albastre de Crocus banaticus. Treptat ne-am apropiat de buza S a Râpei Străminoasa și, la un moment dat, am avut o primă panoramă spre flancul său N scăldat în soare, deasupra golaș, calcaros-bolovănosul creștet al Dl.Cărămida. De acum ne deplasam cât mai aproape posibil de râpă, având în vedere zonele periculos erodate torențial și astfel surplombate, a căror surpare ar fi însemnat o prăbușire de 25-45 m până în talvegul mocirlos al pârâiașului. Am avut, pe alocuri, posibilitatea ca printre ramurile mlădioase ale pinilor să vedem și flancul geografic stâng al râpei, la final, substratul calcaros – aluvionar intens rulat de deasupra superficialelor rădăcini ale pinilor.
Ne aflam în punctul maxim al Râpei Străminoasa de unde, treptat, am continuat spre SE-E dând de drumul ciurdei, mai nou și de TAF pe care am fi putut sui, traversând în cca 150-200 m un cărpiniș înclinat la vreo 25-35 grade, pentru a ieși astfel pe capătul SV cu pășune aridă al Dl.Cărămida, dar am preferat să facem volta largă stânga- NE-N – prin cărpiniș, dând de o variantă a potecii ciurdei-pentru a ajunge la obârșia Râpei Străminoasa – înfruntând din nou o porțiune pastorală cu glod argilos frământat de ongloanele cirezii de vite și bivoli, am dat de un izvor cu apă lutoasă-loc de adăpare, am coborât pe bolovani la el după care am traversat în urcare pe o firavă potecuță de cervide, a urmat înfruntarea arbuștilor care creaseră un agresiv pasaj turistic de neuitat după care am ieșit pe terasele de la V de Dl.Cărămida și S-SV de Țicla Teiului. Culorile autumnale calde, pastelate, soarele, ziua splendidă ne răsplăteau pe deplin alături de miile de porumbele , măceșe rubinii, fructe de păducel. O vastă perspectivă NV-V se deschidea spre satele din lunca Someșului, către Benesat – Strâmtorile Țicăului, pe deasupra lor codrul de pastelate foioase ale Dl.Sălajului. Se făcuse ora 12,20 și erau 14 gr. C când, în mare, am cam scăpat de calvarul obstructivilor arbuști dând de drumul de car ce cobora la stânga unui vâlcel spre Vădurele. Pe flancul său drept era la rumegat ciurda minunată de bivoli și Bălțate Rămânesti păzită de o ceată simpatică de tineri, unii întorcându-se de la ciupercălit cu gălețile doldora, mai ales champignons. În zonă, trei masive valauă de beton puse-n trepte și alimentate vârtos cu apa afluită printr-un furtun de cauciuc dintr-o abundentă captare. Am coborât pe drumul din stânga vâlcelului și am făcut un popas binemeritat într-o vastă fânață cu un lung șir de pruni despuiați de frunziș. De acolo, ținând spre N drumul flancat de huci, am ajuns la ora 14,10 la masină. Termometrul indica la soare 25 gr. C iar pe vastul amfiteatru cu apropiate terase otăvite erau în plină siestă vaci Bălțate Românești. Dincolo de pârâul Budurlău ( Hudurlău ?) cu albia de argile și nisipuri roșii, o frumoasă pădure de pini, poate de vreo40-50 de ani. Ne-am îmbarcat plecând către casă, luând-o din Traniș la dreapta, către Chelința, oprind pe malul drept al Someșului pentru a-i admira apele lutoase dar mai ales cormoranii mici, rațele sălbatice, egretele și stârcii cenușii.
